1. Două mere, două pere, of, inima mea
Mi-am luat fată cu avere, of, inima mea
Mi-am luat nevastă bogată, of, inima mea
Și stau cu poarta încuiată, of, inima mea
Ca să nu intre vecinii, of, inima mea
Și să nu-mi fugă câinii, of, inima mea.
Atunci când ieșea în ogradă
Ies vecinele s-o vadă
Pe la colțuri se-nchină crucesc
Și de dihori se feresc.
2. Când am mers la împăcăciune, of, inima mea
Și-a-nceput socru a spune, of, inima mea
Că-mi dă o sută de oi, of, inima mea
Hai, vitai și patru boi, of, inima mea
Și hectare de pământ, of, inima mea
Făceam socoteala-n gând, of, inima mea.
Fii fata cât de slută
Pentru așa avere multă
Merită să mă-nsor
Și să trăiesc mai ușor.
3. Și-s gospodar avut, of, inima mea
Dar mă-ntreb ce-am făcut, of, inima mea
Stau boii și caii în șură, of, inima mea
Și urât cată din gură, of, inima mea
Oile-s la stână vara, of, inima mea
Eu stau cu urâta sara, of, inima mea
Sensul versurilor
Piesa descrie un bărbat care s-a căsătorit pentru avere și acum regretă alegerea făcută. El este bogat, dar nefericit în căsnicie, realizând că averea nu compensează lipsa de afecțiune.