Soprano – Îmi Pare Rău

Stau întins în pat cu mintea plină de regrete,
Cu sentimentele rămase în mine ca niște secrete.
Și parcă aș vrea să vină cineva pentru că-mi este foarte greu,
Să poată să-ți spună ce este în sufletul meu.
Și decât așa, îți spun, aș prefera,
Să fie totul greu, să n-am parte de familia mea.
Pe zi ce trece te iubesc mai mult și sufletul parcă moare,
Pe zi ce trece durerea devine mai apăsătoare.
Mi-aduc aminte, a fost frumos, recunosc și n-am ce spune,
Și n-aș da uitării clipele alea pentru nimic în lume.
Sunt sigur că-ți amintești, îți garantasem fericirea,
Și de-abia acum înțeleg de ce-ai ales despărțirea.
Îmi apăr mandria și știu că nu e potrivit,
Îi mulțumesc lui Dumnezeu c-am aflat unde-am greșit.
Viața mea fără tine, e ca un tablou, fără conținut,
Ce pot să spun? Îmi pare rău.
Îmi pare rău că timpul nostru a trecut prea repede,
Acum trece greu, aș vrea să-mi aline lacrimile.
Îmi pare rău pentru vorbele pe care nu le-am spus,
Îmi pare rău pentru mine, cu viața pariu am pus.
Povestea noastră începe cu mult timp în trecut,
Am luat-o razna în clipa în care noi doi ne-am cunoscut.
Erai soarele care nu mai răsărise, demult, pe strada mea,
Ființa care mi-a arătat ce-nseamnă fericirea.
Nu-mi amintesc să-mi fi spus că mă iubești, dar se vedea,
Oriunde aș fi fost, știu că eram mereu în mintea ta.
Știu că te supăram, uneori te enervam,
Dar tu cu zâmbetul pe buze mă atenționai când greșeam.
Mi-o luasem mare-n cap, un pic câte un pic,
Ma prostiseră tovarași, care defapt, nu erau nimic.
În comparație cu tine, eu credeam că-ți este bine,
Dar știu că sufereai și te gândeai tot la mine.
Au apărut și zilele-n care a apărut și amnezia în inima ta,
Așa îmi continui poezia.
Trecuseră săptămâni de când nu m-am mai arătat,
Am primit un telefon, am auzit, „s-a terminat”.
Îmi pare rău că timpul nostru a trecut prea repede,
Acum trece greu, aș vrea să-mi aline lacrimile.
Îmi pare rău pentru vorbele pe care nu le-am spus,
Îmi pare rău pentru mine, cu viața pariu am pus.
Oare o mie de vorbe, parcă aruncate-n vânt,
O să te facă să pierzi pe lume tot ce ai mai scump?
Să te facă să crezi că totul e bine,
Și până la urmă să realizezi că nu te ține.
Mă gândesc acum la mine și la ce-am putut să fac,
De câte ori mă chinuiai, nu pot să cred că-i adevărat.
Rămân cu speranța că va veni o zi,
Când soarele se va răzgândi și va răsări.
Să-mi lumineze viața înăbușită de întuneric,
Rămasă fără rost, pierdută în generic.
Dacă peste 10 ani îmi voi aminti numele tău,
Atunci și peste 10 ani mie tot o să-mi pară rău.
Îmi pare rău că timpul nostru a trecut prea repede,
Acum trece greu, aș vrea să-mi aline lacrimile.
Îmi pare rău pentru vorbele pe care nu le-am spus,
Îmi pare rău pentru mine, cu viața pariu am pus.
Ascultă frate, n-are rost să dai în diverse,
Și n-are rost să crezi în aceeași poveste.
Poate pentru tine e nemuritoare,
Dar crede-mă că în clipa în care,
Vei simți că ai pierdut ce poate odată ai avut
Și oricum n-o să mai ai,
O să vezi cum, treptat, treptat, viața îți rămâne fără grai
Și momentul în care și ție ți se va întâmpla,
O să te rogi la Dumnezeu să fie cineva acolo
Care să asculte cu interes povestea ta.