Ne cunoaștem de ceva timp, dar înseamnă mult,
Doi prieteni, mână de mână, cu mâinile lor împreunate rupând
o viață și-o moarte, să nu-i mai despartă,
Și zi de zi pășind pe-aceeași poartă.
Când am nevoie doar tu-mi dai aripi să zbor unde mi-e bine
Și eu sunt singura inimă care și-ar da viața pentru tine,
Nu-mi place să mă laud, și crede-mă că-aș vrea,
Căci oricine s-ar lăuda cu o prietenie ca asta.
Doar vocea ta mă relaxează și doar cu tine simt că-s eu
dar cu tine-am învățat că nu există niciun zmeu,
Doar doi copii încrezători ce știau doar să viseze,
Acum știu doar viața una alteia să-și picteze..
Am râs, m-am bucurat, am plâns, tu mereu ai fost lângă mine,
Și sper că și eu am fost la fel, lângă tine,
Mi-aș da și inima să te văd plângând de bucurie,
Aș da orice s-aduc în viața ta mormane de fericire.
Suntem surori probabil, sau poate-n altă viață-am fost,
Dar știu că numai tu îmi dai putere când nu mai are rost,
Doar tu mă ajuți să mă ridic de la pământ când sunt rănită,
Prietenia noastră fie binecuvântată.
Poate-au fost doar vorbe, dar sigur n-au fost în zadar,
eu cu tine numai trăiesc aceeași poveste iar și iar,
Și când ai avut nevoie mereu am fost aici,
Să te iau de mână când ai simțit că pici.
Ref:
Și când cazi eu sunt aici,
Să te ajut să te ridici,
Să lăcrimăm și-apoi să râdem împreună,
Căci prin noroi putem să trecem ținându-ne de mână.
Au încercat atâta timp să ne despartă cam toți,
Și poate-am greșit când am plecat, știu că nu mai poți,
Dar m-ai iertat, și ți-am promis de-atunci,
Că nu voi uita legătura asta de când suntem prunci.
Îmi cer iertare-n genunchi dacă-ți greșesc,
Când ai nevoie, îți jur, n-am să zăbovesc,
Hai să lăsăm totul la o parte,
Să nu fie prietenia noastră una banală, ca la carte.
Să pot, atunci când plâng, s-o fac cu tine-n față,
Doar tu-mi dai puterea să reușesc în viață,
Doar tu mă sfătuiești când am nevoie de ajutor,
Hai să le arătăm că ne merge bine, să le facem în ciuda tuturor.
Și n-am mai reușit de-acum să văd pe vreo stradă,
Un prieten care-i gata să moară când celălalt vrea să cadă,
Eu sunt aici, gata să-ți întind mâna,
Căci și tu mi-ai fost alături și mi-am aranjat cununa.
Când ne certăm tot universul plânge parcă,
Căci nu se pot îneca doi oameni din aceeași barcă,
Dar noroc că nu putem sta mult departe una de cealaltă,
Și noroc că-ntotdeauna-am pășit pe aceeași poartă.
Destinul se-nfiripă, ne facem o soartă-n care-i și cealaltă,
Chiar dacă nu-i amuzant, tu râzi la orice poantă,
Poate că nu trebuia s-o zic, dar am ajuns să te iubesc,
Și crede-mă că-am să te iubesc până-am să putrezesc.
Duc lipsă de griji când te simt lângă mine,
Și știu că și ție ți-e bine când sunt lângă tine,
Hai să lăsăm trecutul în spate,
Ca să ne fie nouă bine, să-i dăm pe toți la o parte.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o prietenie profundă și necondiționată, bazată pe sprijin reciproc și înțelegere. Vorbește despre legătura puternică dintre două persoane care au trecut împreună prin multe și sunt gata să se susțină una pe cealaltă în orice situație.