Tu furi inima oricui, acum te-am prins în fapt,
Tu furi inima oricui, ca la un jaf armat,
Tu furi inima oricui, nu spui nimănui,
Dar eu te-am prins iar, te-am prins,
Te-am prins iar, te-am prins în fapt.
Nu pot să trăiesc cu așa gol în stomac,
În piept, BMP-ul e prea ridicat,
Gradele în suflet, uite cum scad,
Dar eu nu te iert, te prind și te fac.
De data asta, tu ești hoța,
Te țin minte toată viața,
Noaptea, ziua, dimineața,
Și te prind, să moară Franța.
Lasă clanța, vreau înapoi tot ce mi-ai furat,
Când ești hoață cu hoțul, te prind în flagrant,
Deja sunt imun la substanța de atac,
Pe Cupidon l-am dovedit cu același arc.
Ți-am zis, nu te iert, te prind și te fac,
Și o să-ți fie drag.
Tu furi inima oricui, acum te-am prins în fapt,
Tu furi inima oricui, ca la un jaf armat,
Tu furi inima oricui, nu spui nimănui,
Dar eu te-am prins, chiar te-am prins în fapt.
Tu furi inima oricui, acum te-am prins în fapt,
Tu furi inima oricui, ca la un jaf armat,
Tu furi inima oricui, nu spui nimănui,
Dar eu te-am prins iar, te-am prins,
Te-am prins iar, te-am prins în fapt.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unei persoane trădate în dragoste, care acuză cealaltă persoană că i-a furat inima. Refrenul repetitiv subliniază frustrarea și dorința de răzbunare, exprimând hotărârea de a nu ierta și de a recupera ceea ce a pierdut.