Frunză verde din grădină,
Zi-mi, scripcare, la găină,
Zi-mi pe strune rar și bine
Să placă la oricine,
Zi-mi, scripcare, cum îi știi
Numai să pot chiui
Că aici îi lume multă
Și la mine toți se uită
C-am venit din Sucevița
Cu găina ca rujuța!.
Faceți-mi loc și cărare
S-ajung la nănașul mare,
Zi-mi pe strune mai cu foc
Să mă pot urni din loc
Că găina mea-i bună
C-am hrănit-o cu alună
Cu colac și vinișor
De când era puișor,
C-am crescut-o cu ovăz
Pe cinci sute nu ți-o las!.
Zi-mi, scripcare, zi-mi mai tare
S-ajung la nănașa mare
Că de-aseară tot suspină
De pe carne de găină,
Nașule, nășucule
Răsucești mustețile,
Ți le răsucește bine
Că-nga găina vine,
Hai nășucule fuguța
Și-mi plătește găinuța,
Mai pune vreo doi grițari
Că te știu om gospodar.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o persoană care vine la o nuntă sau petrecere cu o găină specială, crescută cu grijă, și cere nașului să o plătească bine. Este un cântec vesel, despre tradiții și ospăț.