Cine are mult amar
Îl sfințește c-un pahar
Începând de dimineață
Așa năravul se-nvață,
Tot pahar după pahar,
Dar amaru-i mai amar
Poți să bei mulți ani de zile
Necazu-i scai după tine.
Vecina mea nu bea vin
Până nu-i paharul plin
Bea și astăzi, bea și mâine,
Bea de vreo trei, patru zile,
De când bea la cârșmă-n deal
De-atunci i-e sumanul rar,
Vinul îi frate de cruce
Și horinca soră dulce.
Ea te bea vinuț că-i placi
Tu numai păcate-i faci,
Te bea păhăruț de sete
Tu o rezemi de perete,
Te bea de sete și drag
Și tu o propești de prag,
Te bea, de, dacă ești bun
Și tu faci omul nebun.
Băutură, băutură
Parcă ești o făcătură,
Bănișorii toți îi bea
Câți mai sunt ici, colea,
Tot trăgând din șipuşor
Iaca și-o dat un ogor
Și-a mai bea cât a mai bea
Pân’ la urmă a vedea
Când bea apă și nu vin,
Doamne, Doamne, ce mai chin
Că-i place vin și rachiu
Și la apă nu o-mbii.
Sensul versurilor
Piesa descrie povestea unei femei care se luptă cu dependența de alcool. Ea își găsește refugiul în băutură, dar acest obicei îi distruge viața, ducând la pierderea bunurilor și la suferință.