Hop-așa și iar așa
Să jucăm pân’ ce-o-nsera.
Ușurică-s, ușurea
Că și badea-i tot așa
Ne-ncingem c-un brâu de lână
Să jucăm mai pe-ndemână,
Și cu unul de fuior
Să putem juca ușor.
Ușurel, ușor călcăm
Să nu ne împiedicăm.
Hop, țup, țup, mălai de hrișcă,
Am un bade-abia se mișcă,
Eu îl strig să vie-ncoace,
El la stânga se întoarce,
Ce faci bade, un’ te duci?
Eu te joc, tu te hurduci.
Lelea-naltă ca o floare
Badea-i pân’ la cingătoare.
Unde joacă vicovenii
Nu se bagă voitinenii
Că voitinenii joacă rar,
Vicovenii scuturat,
Scuturat nu-i așa greu
Că vicoveancă sunt și eu.
Și-amu’ dați-vă-napoi
Că nu pot juca de voi!
Sensul versurilor
Piesa descrie un joc popular tradițional, plin de energie și voie bună, specific zonei Vicov. Versurile evidențiază interacțiunea dintre fete și băieți în timpul dansului, cu un ton jucăuș și plin de umor.