– Hai la joc, lele Mărie!
– Aş vrea, nimeni nu mă-mbie!
– Hai, Savetă, tu, Ileana!
– Nu vezi, nimeni nu ne cheamă!
– Dacă te-ar chema Mardare
Ai juca cu fiecare,
Pe tin’ te cheamă Ion
Cum îi seară, cum adormi.
Strigătură:
Zi-mi, scripcare, până mâine
Să văd cin’ joacă cu mine
Câţi pe loc or să rămâie.
De te-ar chema Constantin
Te-ar băga fetele-n sân,
Dar te cheamă cum te cheamă
Nu te bagă nime-n seamă,
Scripcăraş cu struna ta
Vine seara, nu pot sta
Cin’ m-aude nu mă crede,
Geaba zic că nu mă vede.
Strigătură:
De-aş şti c-am să zac în boală
Rup opincă, rup ogheală
Joc din zori şi până-n seară
Pân’ rămân cu talpa goală.
Dar-ar naiba-n tine mut
Şi în cine te-o făcut
Că te-o făcut din păcate
Să am ce căra în spate,
Singură-mi fac voie bună
Că l-al meu plouă şi tună
Că atunci când l-am luat
Capul nu ştiu unde-o stat.
Strigătură:
Hai, opincă, bate tare
Că nimica nu mă doare,
Necaz mare pe piciore
Că m-am prins în hora mare
Ca să joc cu fiecare.
Că decât n-aş şti lucra
Mai bine n-aş şti lucra
Că la joc mă vede satul
La lucru strigă bărbatul,
Hai, bărbate, să jucăm
Că-i greu pân’ ne apucăm
Că dacă ne-om sfi
Om juca şi-a doua zi.
Strigătură:
Aş juca ca altădată,
Dar piciorele mă gată
Când eram şi când puteam
Din joc nu mă mai opream
Cu flăcăi mă întreceam
S-o stricat treaba amu’
Joc de-mi iese sufletu’!
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul unei femei care, odată plină de viață și pasionată de dans, se confruntă acum cu singurătatea și cu limitările fizice ale vârstei. Ea își găsește consolare în a-și face singură voie bună, chiar dacă trecutul o bântuie.