I. Săraca vecina mea,
S-o aprins vinu’-n ea,
Ca de-aseară-ntruna bea,
Și-o zvârlit ce-o fost cu ea,
Doar cămașa i-o rămas
Și strigă de-aproape-un ceas,
Să-i aducă de băut
Cu ulciorul cel de lut.
II. Nu-i vinul din oală prost,
E-acel cel bea fără rost,
Nici paharul nu-i de vină
Când îl bei fără măsură.
Cu vinuțul de te dai
De lume rușine n-ai,
Lași livada, casa, masa
Și rămâi doar în cămașă.
III. Dac-ai ști sufletul meu,
Ai ști lume de ce beau,
Și de mi-ați ști inima,
Cu toții m-ați căina.
Ca de-o vreme beau întruna,
Iaca, mâine-mplinesc luna
Și-oi lăsa zalog sumanul,
Numa’ să-mi înec amarul.
IV. Omul cu necazuri multe,
Intră-n crâșmă să le uite,
Și bea două, trei pahare
Să-i treacă de amăreală.
Tare-i vinul, eu sunt slabă,
Și m-oi poticni de prag,
Dulce-i vinul, eu amar,
Hai să mai bem un pahar,
Hai noroc, că de murim,
Nimica nu folosim,
Nici tu cântec, nici tu joc,
Că toate rămân pe loc.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unei femei care se îneacă în alcool din cauza suferinței. Ea își pierde totul și se afundă în disperare, căutând uitare în băutură.