Joacă bine, bade, hăi,
Nu te mai uita-napoi
C-acolo-i lelea Fruzina
Numai ea îți poartă vina,
Joacă, bade, nu te da
Și-napoi nu te uita,
La Fruzina te-ai uitat
Și ciubota mi-ai călcat.
Sari opincă după mine
Tropăiește până mâine,
Nu căta că talpă nu-i,
Ruptă-i ața la gurgui,
Dar până te-oi arunca
Saltă și nu te lăsa
Măcar până la Crăciun
Pe urmă pe foc te pun.
Fie-opinca cât de bună
Ca ciubota nu mai sună,
Că ciubota tropăiește
Și opinca ciorsăiește,
Poți s-o bați pân’ ce-a crăpa
Ca ciubota n-a suna,
Poți s-o bați pân’ ce-a crăpa
Ca ciubota n-a suna,
Ciorsăiască cât de mult
Că-i opincă, nu-i papuc,
Ciorsăiască cât de mult
Că la joc n-am s-o mai duc.
Sensul versurilor
Piesa descrie un dans popular în care un bărbat este distras de o fată, calcă pe opincă și o strică. Versurile exprimă frustrarea și umorul situației, comparând opinca cu ciubota și sugerând că opinca va fi aruncată în foc după Crăciun.