Sofia Vicoveanca – Of, Of, Of, Măi Mihăiță

– La strânsură pe toloacă
Unii joacă câte-o fată,
Dar tu joci două deodată
Și te-ntreb măi Mihăiță
Care ți-i a ta drăguță
Cea ‘nalta ori cea micuță,
Cea ‘nalta-i din Chișinău
Ori cea mică din Bacău?
– Niciuna, așa joc eu!
Hop, țup, țup, țup, țup,
Joc pân’ papucii mi-i rup,
Fetele-n pas legănatu’
Cum joc eu nu joacă altu’
De se minunează satu’.
– Of, of, of, măi Mihăiță
Ți-ai găsit în sat drăguță
Și n-ai grijă de oițe
Că mi te-ai dus la târg joi
Și-ai vândut vreo patru oi
Și ți-ai luat ciubote noi.
– Lasă-mă să mă petrec
Că mai ușor zilele trec
Până la Lăsat de Sec.
Hopa și trop, trop
Până fac pământul colb
Și-am să joc bătutele
Că-n vară-s cu oile
Prin toate hârtoapele.
– Mihăiță, toamna vine
Și-ți vine rândul și ție
Să te duci la cătănie.
– Valiu, valiu, ce năpastă
Cât am să fiu dus departe
Cine-a paște vaca tatii?
Tata plânge și eu tot
Ce să stau să mă socot
Cum suie văcuta-n pod,
Valiu și văleu
Toate îs pe capul meu,
Până ce m-oi libera
Are-n pod ea ce mânca,
Tata de griji a scăpa.
Cântă cucul sus pe creangă
Și Mihai îi în pârloagă
Strigă la boi ca să tragă
C-are-o mândră-n Gălăneși
Cum Sfântu’ să mai trăiești
Că numai la ea gândești,
C-astă vara ce-o trecut
Dorul mândrii l-o durut
Și nu știu câți l-au și crezut,
Of, of, doru-i greu
Cum îi piatra în parău
Că doru-n lume-așa se face
Unul zice și-altul zace
Și te ține ca pe ace.