Oameni dragi și lume bună
Să petrecem împreună
Din straie să iasă fum
Să stârnim colbul din drum
C-am vândut vreo patru oi
Și mi-am luat străițe noi,
Pânza nu știu cum s-o țes,
Dar la joc mă-ndes, mă-ndes,
Hai cu toți ne-om învârti
Până iarba o-ncâlci.
Haida sus bădiță, sus
Vezi piciorul un’ l-ai pus
Nu te mai uita ‘napoi
Că râde lumea de noi,
La pământ și la podele
Până n-or mai fi pingele
Că opinca dacă-i rea
O cârpești și joci cu ea,
Ține pasu-n rând cu mine
Să nu fim de râsul lumii.
Când aud că-i zi de lucru
Mi se-ngreunează trupul,
Dar când știu că-i sărbătoare
Strigă colbul sub picioare,
Că la lucru-s ca butucul,
Dar la joc iute-s ca fumul,
Hopa, hop și tropa, tropa
Că nu mă poate-opri nici popa,
Hai bădiță nu sta-n loc
Nu mă vezi că-s toată foc?!.
Jocul nostru-i tot de brâu
Cum îs pietrele-n pârâu,
Tot de brâu și de curea
Și tu de bârneața mea,
Hai bădiță să jucăm
Că păpușoi nu mai avem
Numai alții nivă nouă
Câte-o kilă, câte două,
Ia’n te uita bade, hăi,
Cât îi de frumos la noi
Hai să jucăm apăsat
Cum nu joacă nime-n sat.
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la petrecere și dans, celebrând bucuria de a trăi și de a se distra împreună. Versurile descriu atmosfera festivă dintr-un sat românesc, unde oamenii se adună pentru a uita de griji și a se bucura de viață.