Mămică, când m-ai făcut
Cred c-o bătut tare vântul,
Ori în ceas rău m-ai scăldat,
Ori așa mi-o fost lăsat
Să umblu în lumea largă
Ca mierla din creangă-n creangă.
M-ai făcut, mămică, lunea
Și-ai umplut cu mine lumea
De la un capăt la altul,
Și de-a lungul și de-a latul,
Tot pe drumuri fără somn
Ca mierla din pom în pom.
M-ai scăldat, mămică, marțea
Prin străini să-mi petrec viața
Și mi-ai pus în scăldătoare
Apă de la cinci izvoare,
Să n-am somn, să n-am hodină
Ca o pasăre străină,
Să n-am Paști, să n-am Crăciun
Toate să le fac pe drum.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de fatalitate și destin implacabil. Viața este văzută ca o călătorie continuă, lipsită de odihnă și stabilitate, influențată de circumstanțe nefavorabile încă de la naștere.