Tot mă-ntreabă soacră-mea:
– Ți-ai țesut, noră, pânză?
– Ba, zău, soacră nici n-am pus
Că de-abia am tors un fus,
Când naiba să fi țesut
Că rău capul m-o durut
Și-apoi seara-n sat mai ies
Când, soacră, pânza să-mi țes?!.
Când o fost la depănat
Eram la crășmuță-n sat,
Vin acasă rău beteagă
Bărbățelul capu-mi leagă
C-un ceatlău de la teleagă.
– Tot ți-i rău, nevastă dragă?
– Valiu, valiu, mi-o trecut,
Dar, zău, că n-am sa-mbăt mai mult.
Soacră-mea ți-a fi păcat
Când fecioru-ai însurat
Cu-o cămeșă mi l-ai dat
Și-ai zis că-i gata-mbrăcat,
Mamă soacră, mamă soacră,
Haida și m-ajut-oleacă
Să depăn de-un guleraș
Pentru scumpu-ți fecioraș,
Să depăn de-un ciupăgel
Pentru al meu bărbățel.
Sensul versurilor
O tânără noră încearcă să evite treburile casnice, invocând dureri de cap și vizite la crâșmă, spre disperarea soacrei. Ea promite să se îmbete mai rar, dar o roagă pe soacră să o ajute la treburile casnice.