Sofia Vicoveanca – Măi Cobzar, Măi Cobzar

Măi cobzar, măi cobzar,
Ia, zi-mi pe strune mai tare,
Nu mai sta şi te uita
Şi la joc nu mă-ncurca
Zi-mi pe strune ca să joc,
Verde frunzuliţă,
Că-s toată pară şi foc,
Bădiţă.
Învârti-m-aş, învârti
Cu cine m-aş potrivi
Şi-amu’ stau şi mă gândesc
Cu cine mă potrivesc,
O ţărucă, faceţi loc,
Verde frunzuliţă,
C-aista-i vârtej, nu-i joc
Bădiţă.
Ardă-v-ar focu’ podele
Până mâin’ vă fac surcele,
Surceluţe mărunţele
Ca s’aprind focul cu ele
Să iasă numai văpăi,
Verde frunzuliţă,
Din săracele călcăi,
Bădiţă.
Tot pe loc, pe loc, pe loc
Pân’ mi-or lua straiele foc,
Tot pe loc şi pe-nvârtite
Pân’ trăistuţa s-a aprinde
Să se mire soarele,
Verde frunzuliţă,
Cum îmi merg piciorele,
Bădiţă.
S-or mira şi stelele,
Verde frunzuliţă,
C-am rupt ciuboţelele,
Bădiţă.

Sensul versurilor

Piesa exprimă bucuria și energia dansului popular, îndemnând cobzarul să cânte mai tare pentru a alimenta jocul. Dansatorul este plin de foc și pasiune, gata să se învârtă și să se bucure de moment, chiar până la epuizare.

Lasă un comentariu