Floare-aleasă de pe luncă,
Mă mândresc că sunt româncă,
Port straiul bucovinean
Și cânt doina de alean,
De la munte, de pe șes,
În grai strămoșesc.
Cântecele mele spun
Obiceiul cel străbun,
Jocul, munca, bucuria,
Tot ce-nseamnă omenia,
De la munte, de pe șes,
La omul ales.
Cântecele mele scaldă
Plaiul dulce de baladă,
Cântă dulcea Bucovină
Veselă ca o gradină,
De la munte, de pe șes,
Versul l-am cules.
Le cânt codrilor umbroși
La oameni harnici, frumoși,
Oameni din baladă mândră
Unde și molizii cântă,
De la munte, de pe șes,
Cântecul mi-l țes,
Sănătate oameni dragi
De-aici, din Țara de Fagi,
De la munte, de pe șes,
Cu drag vă doinesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă mândria de a fi român, legătura cu tradițiile și frumusețea plaiurilor bucovinene. Este un omagiu adus valorilor strămoșești și oamenilor harnici ai acestor locuri.