Și iar verde foi ca vița,
M-am sfădit rău cu bădița
Că i-am zis-o-n șezătoare
Că-i pasăre călătoare
Cât îi el de voinicel
Alții lucră pentru el,
Ba e-n colo, ba e-ncoace
Trece ziua, nici nu face.
– Treabă-i asta, ia, îmi spune,
Tot mă-ncurci și-nncurcă lume.
Nici la grajd de ajutor,
Nici cu sapa pe ogor,
În livadă nu muncești
Spune-mi, bade, ce om ești,
Ori e laie, ori balaie
Ești bărbat ori snop de paie?.
Se-nroșise tot bădița
Și își scărmăna bondița:
– Măi femeie, ia-ți pe seamă,
N-oi fi eu așa o poamă
Că la joc când strig cât doi
Îs bărbat nu măturoi
Și-apoi când te învârtesc
La toți ochii le sclipesc,
Decât să-mi scoți vorbe rele
Ca să ne sfădim cu ele,
Hai cu sapa-n câmp, mândruță,
Și-ai să-l vezi pe-al tău bădiță.
Sensul versurilor
Piesa descrie o ceartă între o femeie și bărbatul ei, unde ea îl critică pentru lene și lipsa de ajutor în gospodărie. El se apără, subliniind calitățile sale la petreceri și oferindu-se să demonstreze că este capabil de muncă.