Verde frunză, foaie fragă
Lume și iar lume dragă
Ce te treci așa degrabă?
De ce n-ai îngăduit,
Să-mi fi-ngăduit un pic
Să mă satur de trăit?
C-am trecut, lume, prin tine
Cu dorul de azi pe mâine
Și n-am avut cui i-l spune.
C-am muncit din vale-n deal
Mi-am dus viața cu amar
De lume n-avem habar,
Și-amu’ când vreau să trăiesc
Mi-e necaz că-mbătrânesc
De-amu’ cui mai trebuiesc
Vremea dusă nu găsesc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul față de trecerea rapidă a vieții și dorința de a fi avut mai mult timp pentru a trăi. Vorbitorul reflectă asupra muncii grele și a lipsei de satisfacție, simțind tristețe că îmbătrânește și nu mai are valoare.