Sofia Vicoveanca – Jocul Caprelor

Ța, ța, ța, ța, căpriță,
Că ți-am pus și catrință,
Hurmuz și cu mărgele
Ca și mândruții mele,
La gura strămătură
Toarsă-n furcă la șură,
Fân uscat din căpiță,
Cănăcei la bărbuță.
Strigătură:
Capra mea-i din Falcău
Pe spinare-i numai său,
Tot mănâncă mâțâțica
Lapte dă num-atâtica,
Ța, ța, ța, ța, ța!.
Capră din Burdujeni
Te-am hrănit cu strujeni
Și te-am adus cu drag
Ca să te joc pe prag,
Să te joc la fereastră
Gazda să ne trăiască,
C-un firuț de mătasă
Haida cu jocul în casă.
Strigătură:
Asta-i capra cea fudulă
S-o-necat c-o barabulă
Și-am trecut prin Valea Seacă
Și-am uitat s-o dau la apă,
Ța, ța, ța, ța, ța!.
Sare căprița-n tindă,
Lelea stă la oglindă,
Și tot saltă piciorul,
Și-o sfărmat și ulciorul,
Și-o mâncat plăcinta,
Și-o stricat și oglinda,
Haida căpriț-afară
C-am tot jucat de-aseară,
Să rămâi gazdă bună
Cu păhăruțul în mână
Și să te-nveselești
Și să ne mai primești!.
Sus, sus, sus, căpriță, sus
De la munte te-am adus
Cu cercei și cu hurmuz,
Ța, ța, ța, căpriță ța!

Sensul versurilor

Piesa descrie jocul tradițional al caprei, un obicei folcloric românesc. Versurile evocă atmosfera festivă și bucuria adusă de acest joc, celebrând totodată ospitalitatea gazdelor.

Lasă un comentariu