Sofia Vicoveanca – Joc Din Vicov

Hai, hăi, măi flăcăi
Să jucăm bătuta, măi,
Tot aşa şi sari în sus
Că poale la cămeşă nu-s,
Poalele le-o ros guzanii
Şi-am rămas numai cu stanii,
Poalele le-o ros guzanii
Şi-am rămas numai cu stanii,
Poale sunt, dar nu le-am pus,
Că-s la mămuţa pe fus,
Dar le-oi toarce şi le-oi ţese
Şi le-oi pune la cămeşă
Şi-oi ieşi la joc în sat
Că-s fată de măritat
Şi-oi juca pân’ pe-nnoptate
Cu ciubote-mprumutate.
Haideţi voi picioare moi
Că şi eu îs după voi,
Nu vă daţi puietului
Ca iarba tăiatului.
Şi-aista picior mă doare,
Dar cu-aista bat mai tare,
Şi-aista-i picior mai scurt,
Dar cu-aista bat mai mult.
De jucat aş juca bine
Mi-i ruşine de copile,
Mi-i ruşine de flăcăi
Că se uită-n ochii mei.
Tropa, tropa, pe podele,
Ciubotele nu-s a mele
Şi mă tem să nu le rup
Că-s luate cu-mprumut,
Tropa, tropa, pe podele
Ciubotele nu-s a mele
Că le am din căpătat
Mulţumesc cui mi le-o dat.

Sensul versurilor

Piesa descrie atmosfera unui joc popular într-un sat, unde o fată se bucură de dans, deși are emoții legate de privirile flăcăilor. Ea este recunoscătoare pentru ciubotele împrumutate, care îi permit să participe la dans.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu