Frunzuliță trei smicele,
Joacă nunta pe surcele,
Mai încet măi vătăjele
Că mi-s ciubotele grele.
Săraca prispa cea lată
De mult trebuie jucată
Și fătuca măritată!
Haide și-om cânta mai tare
Să ne-audă soacra mare
Să ne iasă înainte
Cu găluște și plăcinte.
Cu rachiu din poloboc
S-aibă tinerii noroc
Și pe grindă busuioc!
Bună seara, nănășucă,
De ce nu grăiești nimică?
De-aseară te fudulești
Cu noi nu vrei să grăiești.
U, iu, iu și iar așa,
Joacă socrul cu nașa
De nu se pot sătura!
Plângi mireasă și nu prea,
Pare-ți bine că te ia,
Las’ să plângă celelalte
C-or rămas nemăritate,
Nu plânge, nu suspina
Că toate-am păţit aşa!
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera veselă de la o nuntă tradițională, cu referire la dans, cântec, mâncare și băutură. Versurile surprind bucuria evenimentului și urările de noroc pentru tinerii căsătoriți, dar și un umor fin legat de rolurile sociale (soacră, nași). Mireasa este consolată, amintindu-i-se că toate femeile trec prin această experiență.