Haidați feciorași la joc
Ce stați pironiți în loc
Că n-ați venit să vă uitați
Ce-ați venit ca să jucați,
Chiuie și nu striga
Să răsune ulița,
Să se spargă gheața-n vale
Să-mi iasă bădița-n cale.
Eu l-aștept pe badea-n joc,
El șede pe lângă foc
Și usucă la obiele,
Usca-s-ar și el cu ele
Că de-o vreme mă tot teme
Și de butuc, și de lemne,
Și de frunză, și de iarbă
Cred că nu-i cu mintea-ntreagă.
N-ar avea badea hodină
Nici pe pat, nici pe perină,
Nici pe țolișor de lână
Pân’ ce dorul nu-mi alină,
Că tare s-o supărat
Că pe dreapta n-am jucat,
Om juca amuși pe loc
Că pe stânga nu mai pot.
Se miră tot neamul meu
Ce drăguț mi-am găsit eu
În față curat ca macul,
În ascuns țepos ca acul,
Proptea caru-n drumul mare
Să n-o ia razna la vale
Ziua în amiaza mare
Când pălea soarele tare,
Bade, pentru ochii tăi
Mă mustră părinții mei,
Eu tac și nu zic nimică
Și mă usc’ ca o frunzucă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o invitație la joc și dragostea unei fete pentru un băiat. Ea își exprimă dorința ca el să o observe și să danseze cu ea, în ciuda obstacolelor și a criticilor.