Haida roata, mai, flăcăi.
Haida roata, mai, flăcăi
Și la dreapta pe călcâi
Joacă bade pe schimbate
Și cu stângul mai departe.
Hai, hai,
Haida roata, mai, voinici
Cu obiele și opinci printre tufe de urzici
Roata roata și râștei
Cu-n genunchi și un călcâi
Prin stratul de pitrinjai
Joacă, mai, bade, hai
Tot pe vârfuri și călcâi
Uiha, hop-așa
Bate talpa la podea.
‘Nainte picioare moi
Ca și eu de pe voi
Da-i ‘nainte tropotind
Eu din urmă gâfâind
Hai, hai
Hai la joc, bade, la joc
Din picioare tropa trop
Nu te uita că nu-i loc
Hai cu mâna după spate
Și piciorul pe săltate
Nu gândi că nu se poate
Joacă mai, bade, hai
Tot pe vârfuri și călcâi
Uiha, hop-așa
Cu bătuta la podea
De jucat aș ști să joc
Dar nu știu cum să mă-ntorc
Vină bade să mă-nvârt
Că n-am mai jucat de mult
Hai, hai
Da’ nu vă uitați că joc rău
C-așa joacă neamul meu
Și mai bine și mai rău
Dac-ar fi știut mai bine
M-ar fi-nvățat și pe mine
Și azi nu pățeam rușine
Joacă mai, bade, hai
Tot pe vârfuri și călcâi
Ui, ha, hopa așa
Bate talpa la podea
Joacă, mai, bade hai
Pe săltate da-i și da-i
Ui, ha, hopa așa
Ca să știu și eu juca
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la dans și bucurie, specific jocurilor populare românești. Versurile descriu pașii și atmosfera unui dans tradițional, exprimând totodată și o ușoară autoironie legată de abilitățile de dans.