Vorba din bătrâni se trage,
Că frumos cu frumos se place,
Da’ cu cel urât, ce-om face?
L-om duce cioban la oi
Și-a veni frumos ca voi.
Noi l-om duce la zolit,
Și-om turna cu clocotit,
Și l-om pune la ghilit,
L-om întinde la răcoare,
Și-a veni ca rupt din soare.
Tot mai bine-i mai urât,
Că trăiești mai fericit,
Că n-ai cu oameni cuvânt.
Ce folos că-i fi frumos
Și la minte păcătos.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că frumusețea exterioară nu este totul și că este mai bine să fii urât și fericit decât frumos și lipsit de înțelepciune. Se pune accent pe valoarea interioară și pe importanța de a trăi o viață împlinită, chiar dacă nu te încadrezi în standardele convenționale de frumusețe.