Bădișor din Frătăuți
Te-am ținut ca pe-un puiuț
Și amu’ numai de-o lună
Ne-am stricat dintr-o minciună
Că minciunile nu-s bune
Sece-i gura cui le spune
Că noi când ne-am cunoscut
Numa-n umbră le-o ținut.
Ce te ții bade-așa mare
Că soarele nu răsare
De pe vârful casei tale
Numai ție ți se pare,
Eu nu știu bade ce crede
Că iubește tot ce vede
Mai rar bade cu țucatul
Mai lasă loc și la altul.
Zice lumea despre tine
Că iubești două vecine,
Dar eu știu că nu-i așa
Că vreo cinci îți dau gura.
Nu gândi bade că-mi placi
Că numai păcate-ți faci,
Nu crede că mi-ai plăcut
Că doar păcate ți-ai făcut.
Te-ai jurat, bade, jurat
Că îți sunt drăguță-n sat,
Pentru-a tale jurăminte
Necazul să-ți deie minte
Că eu cu tine-am șuguit
Și tu-ai crezut că te-am iubit
Și de când te-ai viclenit
Tu-așaga nu mi-o trebuit,
Du-te, bade, duce-te-ai
Și unde-a sta apa să stai
Să te ardă soarele
Să nu-nșeli copilele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dezamăgirea unei fete față de un băiat infidel. Ea îl ironizează și îi urează să aibă parte de necazuri pentru jurămintele încălcate și pentru că a înșelat-o.