Sofia Vicoveanca – Doamne Ajută Cui Și Cui

Frunza-n prun, frunza sub prun,
Am dragut, dar nu vi-l spun
Că-i frumos și-i tare bun,
Eu nu-s frumoasă la făptură,
Dar sunt meșteră la gură
Și știu rostu-n bătătură.
De când îi dus pe imaș,
Badea-l meu cel drăgălaș
O-nvățat a fluiera.
Doamne-ajută cui și cui,
Mie și dragutului,
La strânsul pologului,
Mie la furca la tors,
Dragului la fân la-ntors
Și ține timpul frumos,
Soarele să nu mi-l ardă
Și nici vântul să nu-l bată,
Nici ploaia să nu străbată.
Da-mă, mama, după Gheorghe,
Nu-mi mai scoate-atâtea vorbe
Că mă duc cât văd cu ochii.
Nu mă da, mama, la deal
Un’ se face grâul rar
Și iarba-i toată potbal,
Lasă-mă, aici, la șes
Un’ se face grâul des
Și din vorbă n-am să-ți ies.
Când eram eu tinerică
Mama nu-mi zicea nimica
Pentru badea Vasilică.
După cel ‘cest-am să mor
Ma bătea mama prin somn
Ma pândea noapte când dorm.
Dup-aceea ea-mi zicea
Că așa era și ea
Când era de seama mea,
Of, mai bădiță pentru tine
Da mama cu lemne-n mine,
Vai și-amar de-a mele zile.