Ia’n te uită, lele dragă,
Cât îi ulița de largă,
Nime-n seamă nu te bagă,
Ai grijă că nu-i de șagă.
Că pânza n-o știi ghili,
Lâna de tors nu-i plăti,
Porți cămeșa cum a fi,
De când mergi la horă-n lunci
Nu-i mai purtat poale lungi.
De-ar fi lelea cum se ține
Ar fi floare-ntre vecine,
Dar lelița-i moale tare
Să n-o strângi tare că moare,
Lelea se ține de faină
Câmpu-i tot o buruiană
Și-n casă-i gunoi de-o iarnă,
Iar altița de pe mână
Îi cusută pe făină.
Lele nu știi să faci zeamă,
Catrincioara ție de-o palmă
De ți-i mintea tot așa
Pețitori nu aștepta
Nu ai poale, dar nu-ți pasă
C-ai vreo trei gheme acasă
N-are cin’ să ți le țeasă,
Până ce ți-i face poale
Joci în picioarele goale.
Lele cloștile or scos
Puii toți îs morți pe jos
De mâncare nu le-ai dat
Că te-ai dus la joc în sat,
N-ai dus pânzele la vale
Ori săpunul îi scump tare,
Ori lenea-i cucuoana mare,
Ai trei tufe de pelin
Le ții să le pui în vin,
Și vreo cinci tufe de hrean,
Și una de leuştean.
Sensul versurilor
The song is a humorous critique of a woman who doesn't fulfill traditional expectations of a rural woman. She neglects her household duties and prioritizes socializing, leading to a state of disrepair and mockery.
