Doamne, cu ce ți-am greșit
De n-am tihnă pe pământ
Că nici de Paști, nici de Crăciun
Nu mai știu ce-i traiul bun
Nu pot nimănui să-i spun.
Mi-am luat ce mi-o fost drag,
Doamne, ce păcate trag,
Că de-atâta supărare
N-am tihnă, nici alinare
Cum nu are apa-n vale.
Cu bărbatul băutor
Nu mai faci pâine-n cuptor,
Numai mămăligă-n oală
Și pe-aceea o mănânci goală,
Viața mi-i piatră de moară.
Măi bărbate, măi bărbate
Bei din zori și până-n noapte,
Păhăruț mânca-te-ar focul
Stau să-mi las casa și locul
Să mă duc să-mi cat norocul
Pe-acel ce-o făcut paharul
Bate-l, Doamne, cu amarul
Că mi-o stricat mie traiul.
Sensul versurilor
O femeie își exprimă durerea și disperarea din cauza soțului alcoolic, care i-a distrus viața și o împinge la limita suportabilității. Ea se simte neajutorată și se gândește să își părăsească căminul în căutarea unei vieți mai bune.