Cine la joc nu se prinde
Și la clacă nu se-ntinde
Să glumească și să joace
Dă-l pe gârlă, n-ai ce-i face.
Că eu tare multe zic și multe știu
De tot stau și mă tot mir unde le țiu.
Strigătură:
Eu le țiu pe unde pot
Le slobod din loc în loc
Și la clacă și la joc.
Aș mai striga eu ceva,
Dar mă tem de cineva
Că mi-o zis dacă strig mult
Nu mă mai joacă mai mult,
Haida, bade și mă joacă mărunțel
C-oi striga de n-oi uita mai puțintel.
Strigătură:
Hai răruț, bade, răruț,
Mărunțel ca-n Rădăuți.
Sus opincă, cât mai sus
Să nu zici că nu ți-am spus
Că dacă m-oi mânia
Bat desculță la podea,
Și-am să bat, să bat, să bat podelele
De-aș ști că rămân numai cu ațele.
Strigătură:
Vai săraca tropoțică
Rupi ciubotă, rupi opincă
Și faci omul de nimică.
Opincuță cu gurgui
Pe cuptor să nu te sui
C-acolo-i căldura mare
Și te-i înmuia prea tare
C-ai mai vrut cândva ca să te mai sui o dată
Și-era mama tare rău ca să te bată.
Strigătură:
Sus opincă și-nc-o dată
S-o facem mai îndesată,
Hai s-o facem să se-audă,
Să se-audă peste luncă
Nimenea să nu ne-ajungă.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera veselă dintr-o comunitate rurală, unde dansul și strigăturile sunt o formă de exprimare și de conectare. Versurile celebrează bucuria de a trăi și importanța tradițiilor.