Sofia Vicoveanca – Când Petrec și-Am Voie Bună

Zi-mi, scripcare, zi-mi așa
Că de nu, naiba te ia,
Zi-mi de joc pe a ta strună
Că arcușul tău m-alină,
Nu te teme, bade, nu,
Nu te teme de dracu
C-am să-l tai să-l fac nojiță
Să le pun la opincuță.
C-ăsta-i jocul lui badea
Când vine la noi seara
Ca să-mi țuce gurița.
Când aud cântând scripca
De-aș fi moartă m-aș scula
Și-aș merge la veselie
Cu oameni care-mi plac mie,
La clacă și la strânsură
Unde satele se-adună,
Că eu când mă duc de-acasă
Necazu-l încui în casă.
De n-ar fi badea cu dor
N-aș ieși seara-n ocol
Desculță cu capul gol.
Când aud în sat scripcuța
Mi se-nmoaie inimuța
Și-aș tot sta și-aș asculta
Să-mi astâmpăr inima,
Când aud un scripcăraș
Las oile pe imaș
Cu vitele la un loc
Și fuguța merg la joc.
V-aș mai zice două-tri’,
Dar mă tem că m-a sfădi
Bădița când a veni.
Când petrec și-am voie bună
Beau în crâșmă câte-o lună,
La necaz și voie rea
Intru-n crâșmă nu pot bea,
Așa-mi trebe’ măi bădie
Că mi-o fost mintea brudie,
O să-mi treacă știu eu bine
Că de asta n-o murit nimeni.
Eu cu badea fac ce fac
Și fuguța îl împac
Că știe el ce știe bine
Că nu scapă-așa de mine.