N-am în pungă niciun ban,
Dar necazuri multe am
Câte s-or strâns într-un an,
Eu mă jur că n-am păcate
Num-un sac și jumătate
Și câte pot duce-n spate,
Joacă râsul și păcatul
De se minunează satul
De la un capăt la altul.
Sete mi-i și-aș bea rachiu,
Și-aș mânca pită de grâu,
Și-aș iubi pe cine știu,
Aș juca, dar nu îmi vine,
Frică mi-i că nu știu bine
Și m-oi face de rușine,
De-nvârtit m-aș suci bine
Un picuț pe lângă tine,
D-ai bărbatul lângă mine.
Când îmi văd opinca ruptă
Nu-mi vine să merg la nuntă
Că acolo-i lume multă,
Am acasă cizme bune
Numai talpă trebe-a pune
Ca să pot ieși în lume,
Cizme bune-aproape noi
Un pic rupte la călcăi
Am noroc că-s tare moi.
Uite-l și pe-al meu că vine
Să mă joace, vai de mine,
M-aș duce, dar mi-i rușine,
Țup în jos și hopa sus
Și de frică nu mi-o spus
Ca la Vicovul de Sus,
Mai ușor, bade Petrică,
Joc cu tine, joc cu frică
Am noroc că-s sprintenică,
Că de când mă joci pe mine
Am slăbit vreo patru kile
Catrincioara-abia se ține.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața grea a unei persoane sărace, care se simte rușinată de condiția sa și ezită să participe la evenimente sociale. Totuși, găsește bucurie și uitare în dans, chiar dacă cu teamă și reținere.