De-ar trăsni, de-ar fulgera,
De la joc n-aș mai pleca,
Nu m-aș mai rupe din joc
De mi-ar lua tulpanul foc,
Zi-i, scripcare, zi-i,
Zi-i, nu te opri
Pân’ ți-i rupe arcu-n tri’,
Zi-i pe-o strună, două,
Pân-a pica rouă,
Pân’ mi-oi rupe talpa-n două.
Strigătură:
Nici acelea nu-s picioare
Ce se-ncurcă-n prigitoare
Și-n zimțucii de la poale!.
Când aud fluier și scripcă
Nu îmi mai trebe’ nimică,
Las casa nevăruită,
Furca pe cuptor zvârlită,
Când aud o scripcă
Mă ia parc-o frică,
Prin călcâie mă furnică
Și mă-ntreb așa
Ce s-ar întâmpla
Dacă scripca s-ar strica?!.
Strigătură:
Trage cu arcușul bine
Nu mă face de rușine
Când mă vede-atâta lume!.
Poa’ să vadă orișicine
La joc alta nu-i ca mine
Că m-o-nvățat mămuca mea
Când eram cât o surcea,
Ține-o tot așa,
Jocul nu-mi strica
Că nu-i totdeauna-așa,
Zi-i pe strune bine
Aici lângă mine
Să-mi fie pe-un an de zile.
Strigătură:
Zi-mi, scripcare, mai zi-mi iară,
Ține-o-așa până diseară,
Până-n seară, până-n noapte,
Până-n zori de ziuă poate
Ca să joc pe săturate!
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria și pasiunea pentru dansul popular, fiind inspirată de sunetele fluierului și ale scripcii. Vorbitorul este atât de captivat de muzică încât uită de griji și se lasă purtat de ritm, dorindu-și ca jocul să continue neîncetat.