Ca la noi, la nimenea
Sună satul și-o vâlcea
Când se prinde-n joc lumea,
Ca la noi pe nicăieri
Sună satul până-n cer
Nu de-amu’, de vreo cinci veri,
Hop și-o bătută-n loc
Pân’ a crește busuioc
Și pe de-alături brebănoc.
Strigătură:
La mijloc cu flori de câmp,
Hai cu roata sus pe dâmb.
Faceți hora roată, roată
Să ajungă pân’ la poartă
Să se prindă lumea toată,
Când oi zice spic de grâu
Prindeți-vă toți de brâu
S-ajungă pân’ la pârâu,
Când oi zice cucuruz,
Sus piciorul cât mai sus
Că soarele-i la apus.
Strigătură:
Bate talpa, dă-i ‘nainte
Tot un pinten și-un genunche.
Prindeți-vă de curele
Pe bătute mărunțele
Pân’ faci cizma bucățele,
Când oi zice doi și trei
Dați un pinten și-un călcâi
Să sară ciubota-n trei,
Pe bătute, măi băiete,
Și o-ndreaptă spre perete
Că mi-ai rupt cămeșa-n spete.
Strigătură:
Dă-i ‘nainte cu folos
Să iasă jocul frumos
Ca la Vicovul de Jos.
Văleu, rău m-am tulburat
Câte-am zis, câte-am jucat
Cât pământu-am frământat,
Haida, hai la învârtit
Ce stai așa mohorât
Ori știi c-ai de prășuit,
Mă tem să nu-mi fie rău,
Dar mă ține omul meu,
El de mine, eu de el.
Strigătură:
– Hai, femeie, gata-i jocul,
Haida și-mi aprinde focul!
– Stai, bărbate, înc-un rând
Și-nc-o dată să mă-nvârt!
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera festivă dintr-un sat românesc, unde oamenii se adună pentru a dansa și a se bucura împreună. Versurile evocă imagini ale naturii și ale tradițiilor locale, celebrând unitatea și bucuria de a trăi.