C-așa jucau bătrânii
Când înfloreau călinii,
Călinii s-or scuturat,
Dar ei joacă apăsat,
C-așa-i jocul de moșnegi
Ca gardul din prepelegi
Pe-un picior, pe celălalt
Jocul nostru-i trăgănat.
Am păcate cât un sat
C-am jucat că mi-o fost drag
Și arză-vă focul, păcate
C-am să joc până la moarte,
Când văd tinerii la joc
Inimuța îmi ia foc
Geaba mă fac că nu văd
Că inima-mi face prăpăd.
Cin’ nu poate fi voios
Șadă-acasă mânios,
Stei-acasă supărat
De nu-i arde de jucat
Că la joc și veselie
Supărat nu poți să fii,
Mânios și plin de jele
Că-ți sunt ciubotele grele.
Tremură prispa sub prag
Că jocul tare ni-i drag
Țândurele de s-ar face
Joc cu foc că tare-mi place,
Cine hora învârtește
Din bătrân întinerește
Dac-ar fi să ard în pară
Nu pun nimic în propteală,
Hai în joc ce stați degeaba
Că toate se duc ca apa
Că nu știe nime-n lume
Ce-aduce ziua de mâine.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria jocului popular și a tradițiilor, chiar și la vârste înaintate. Vorbitorul își exprimă dragostea pentru dans și dorința de a juca până la moarte, în ciuda vârstei și a eventualelor păcate.