Sofia Vicoveanca – Bate Vântul, Zic Dușmanii

Frunzisoara verde-n pruni, of, of,
Zice-o vorbă din bătrâni, of, lume dragă,
Că omul fără dușmani, of, of,
Îi ca punga fără bani.
Și-am zis să trăiesc săracă
La dușmani să le fiu dragă,
Le-am plăcut, nu le-am plăcut,
Eu cămeșa le-am cusut.
Dac-o nins le-am dat cojocul, of, of,
Ei-o vrut să-mi ieie norocul, of, lume dragă,
De-o plouat le-am dat sumanul, of, of,
M-o grăit c-așa-i dușmanul.
Larga-i lumea, eu nu-ncap
Și nimica nu le fac,
De-am avut, de n-am avut
La ușa lor n-am bătut.
Bate vântul, zic dușmanii, of, of,
Că m-o cam năpădit anii, of, lume dragă,
Las’ să zică cât mai pot, of, of,
Că nici ei nu stau pe loc.
N-am să-i judec, lume, eu
C-are grijă Dumnezeu
Și de bun și de-acel rău,
Și de suflețelul meu.
Vântuleț ce bați pe luncă, of, of,
Du-mă-n lume neștiută, of, lume dragă,
Peste văi și munți sus, of, of,
Numai să deie ca nu-s,
Să mă duci peste pâraie
De urma mea să nu deie
C-a veni apa curată
Și mi-a spăla urma-n dată,
Omule, ce ai cu mine
Că nu iei nimic cu tine,
Nici averi și nici palate
Când te duci le lași pe toate.