Badea-n joc, ușor ca vântul
De-abia atinge pământul
Ne-ntrecut îi la sărit,
Dar cu lucru-i c-am sfădit
Seara joacă voinicește
Peste zi se odihnește,
Nopțile-i dus prin sat,
Când îi vremea de culcat
El de pe joc parcă-i turbat.
– Suie bade-n pod pe scară
Ia sacul și du la moară.
– Să mă bată Sfânta Cruce,
M-aș sui, dar n-am ce duce
Că am fost mai înainte
Și n-am găsit un grăunte,
C-or fost câteva grăunțe
Și le-am dat la cinci puicuțe
Două albe, trei negruțe.
Ca toată vara am fost dus
La prășit n-am mai ajuns
C-or fost multe hore-n sat
Și de câmp am cam uitat,
Cin’ nu ști’ juca ca mine
Degeaba trăiește-n lume,
Haidați toți pe lângă mine,
Cutezați, fără rușine,
Că ce-i azi, nu este mâine!.
– Și-amu ce te faci bădică
Făr-un pic de mămăligă?
De nu ai ce pune-n oale
N-ai să poți juca de foame!
– Dar m-oi duce la mândra
Ne-om înțelege cumva,
Oi duce-o în sat la joc
Și-oi juca-o cu mult foc
Mărunțel ca la Mitoc,
Eu gura i-oi săruta
Și de foame n-oi răbda.
Sensul versurilor
Piesa descrie un băiat care preferă dansul și distracția muncii. El își neglijează îndatoririle, dar găsește soluții ingenioase pentru a evita foamea, bazându-se pe farmecul personal.