Sofia Vicoveanca – Așa Ca La Noi, Mai Rar!

Așa ca la noi, mai rar
Joci chiar dacă n-ai habar
Numai să uiți de amar
Și haida sus, opincă, sus,
Iacă-tă ziua s-o dus
Și de-o palmă colbu-i pus,
Hai veniți la joc și voi
Dacă vă place de noi.
Strigătură:
Noi în horă vă primim
Pământul să-l bătucim
Și jucăm care cum știm
Că nu știm cât mai trăim.
Haida, hop și iară hop
Uite-s ca frunzuca-n plop
Nici un pic nu stau în loc
Că eu când mă prind în joc
Zici c-o luat pământul foc
Unde cald ies nori de colb
Și-apoi când mă învârtesc
La rele nu mă gândesc.
Strigătură:
Sar străițele pe mine
Răul ducă-se-n pustie
Înapoi să nu mai vie
Acolo-n veci să rămâie.
Ia’n uitați-l pe Mitruț
Ingă-tă-l joacă desculț
Că papucii îi sunt rupți,
I-o rupt la horă jucând,
Iată de trei zile-n rând
Joacă cu mândruța-n lung
Că omul care iubește
Jucând doru-și ostoiește.
Strigătură:
Scutură, pământul bate,
Saltă și strigă cât poate
De cu zori și până-n noapte
De-i udă cămeșa-n spate.
Voi feciori de ce mai stați,
Stați și gardul rezemați
Ia’n fuga la joc intrați
Și-n bătute dăi și dăi,
Mai cu foc cu năbădăi
Până ce-or ieși scântei,
Hai pământul să bătem
Și de rele să uităm.
Strigătură:
Sărac sumănelul meu
L-o purtat tătuc-al meu,
L-o cruțat și l-o pus bine
Și-amu’ iacătă-i pe mine
Să mă fudulesc la lume.

Sensul versurilor

Piesa celebrează bucuria de a trăi și de a te bucura de tradiții prin dans. Versurile îndeamnă la uitarea grijilor și la celebrarea vieții alături de comunitate, prin dans și voie bună.

Lasă un comentariu