Arde-te-ar, focul urât
Noapte-o fost, nu te-am văzut,
Amu-i ziua și te văd,
Dumnezeu știe cât rabd.
Cine nu știe ce-i urâtul
Poate să sărute pământul,
Mie mi-o fost rânduit
Să mănânc cu el din blid.
De-ar da naiba-n tine blid
Poate scap și eu de had,
Iată, blidul n-o crăpat
De urât n-am mai scăpat.
Prin lume s-o tot zvonit
Că mor oameni de urât,
Eu de-o viață-s cu urât
Și iată că n-am murit,
Vad bine că leac nu este,
Pan’ s-a găsi mă topește.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și suferința profundă a unei persoane care se simte blestemată și condamnată să trăiască cu un sentiment persistent de ură și amărăciune. Persoana se simte neputincioasă în fața destinului și incapabilă să scape de această stare chinuitoare.