Cad în beția gândului,
Melancolic o iau pe drumuri,
Pașilor trecutului,
Parcă mă văd și-acum,
Lăsând din spate acel ghiozdan,
După care restul zilei,
Băteam mingea pe maidan,
Totul era așa de simplu îmi amintesc,
De aceea acum nostalgic,
Dau la mic și zâmbesc,
Îmi amintesc prima bătaie,
Îmi amintesc prima trăsnaie,
Îmi amintesc și zilele cu soare,
Și cele cu ploaie,
Îmi amintesc cum luptam,
Pentru tot ce-mi aparține,
Și prima foaie completată,
În speranța de mai bine,
Unii-și puneau încrederea în jocuri de scenetă,
Iar tovarășii, plecau ca la jocuri de ruletă,
Și peste toți și toate îmi amintesc,
Că tre să dau un mulțumesc,
Celor care îi iubesc,
Un sfat prietenesc:
Învață să trăiești,
Pune stop și zâmbește,
Oare tu, ce-ți amintești?
Cum tată nu ai fost,
Aveam nevoie de un sfat,
Cum am reușit și singur,
Până să ajung bărbat,
Cum am făcut-o prima dată,
Neștiind ce va urma,
Cum am tras prima nasoală,
Crezând că e ultima,
Cum am început s-ascult,
Muzica pe care o fac,
Cum am făcut din prima,
Lumea ca să dea din cap,
Cum am putut să le iubesc,
Pe cele care m-au trădat,
Cum am putut să-mi iau țeapă,
Când credeam cu-adevărat,
Cum am crezut în frați,
Când frații nu existau,
Cum am scăpat de-atâtea,
Fără ca să mi le iau,
Cum am reușit să râd,
Când alții nu rezistau,
Cum am rămas același,
Când decoruri se schimbau,
Cum am crezut în mine,
Atunci când nimeni nu credea,
Și cum am putut să fac,
Ceea ce nu se putea.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor din trecut, de la copilărie până la maturitate, evidențiind lecțiile învățate și obstacolele depășite. Este un omagiu adus rezilienței și capacității de a merge mai departe, păstrând vie amintirea celor dragi.