Îngroapă-ți toate secretele în pielea mea
Întoarce-te cu inocență și lasă-mă cu păcatele mele
Aerul din jurul meu pare încă o cușcă
Și dragostea este doar un camuflaj pentru ceea ce seamănă a furie. din nou.
Așa că dacă mă iubești, lasă-mă să plec
Și fugi înainte să-mi dau seama
Inima mea e prea neagră pentru a-i mai păsa
Nu pot distruge ceea ce nu este acolo
Du-mă în destinul meu
Dacă sunt singur nu pot urî
Nu merit să te am..
Zâmbetul mi-a fost luat de mult
Dacă mă pot schimba sper să nu stiu niciodată.
Încă îți mai apăs scrisorile pe buze
Și le prețuiesc cu părți din mine care îți mai savurează fiecare sărut
Nu am putut să îndur o viață fără lumina ta,
Dar toate astea au fost distruse, când tu ai refuzat să lupți.
Așa că scutește-ți răsuflarea, nu te voi asculta
Cred că ți-am spus-o destul de clar
Nu ai putut urî suficient cât să iubești
Se presupune că asta ar fi suficient?
Îmi doresc doar să nu fi fost prieteni
Atunci ți-aș fi putut face rău la final
Nu am pretins niciodată că aș fi sfânt
Al meu a fost de mult exclus
A fost nevoie să moară speranța pentru a te putea lăsa.
Sparge-te de pietrele mele
Și varsă-ți mila în sufletul meu
Nu ai avut niciodată nevoie de ajutor
M-ai vândut pentru a te salva pe tine
Și nu îți voi asculta rușinea
Ai fugit-Sunteți toți la fel
Îngerii mint pentru a menține controlul
Dragostea mea a fost pedepsita de mult..
Dacă încă îți mai pasă, nu mă lăsa să știu niciodată,
Dacă încă îți mai pasă, nu mă lăsa să știu niciodată..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de trădare și pierderea unei iubiri. Naratorul se simte distrus și incapabil să depășească suferința, dorindu-și să nu fi cunoscut persoana care i-a provocat atâta durere.