(Skunk, 2017, Rapetiție, zic așa.)
Speranța ce înseamnă? Pierdere de timp
Eu am avut răbdare, tu imediat te-ai plictisit
Am învățat că timpul nu le rezolvă
Și n-o să fie mai ok nici măcar o iotă
Trecerea anilor, e un drum spre moarte
Oricât ai vrea sau nu, sunt războaie disperate
Singura ta șansă, să câștigi libertate,
E locul unde dormi veșnic, și ai 0 păcate
Poți fi deștept, frumos, aspectul nu contează
Multe tarfe, băieți, fete, asta mă cam stresează,
Credința oarbă, e-un creator la tot ce se creează
Dragoste moartă, sus e cineva care ne veghează
Paradoxul meu, vine odată cu scrisul
Momentul meu de pace e când foaia pupă pixul
Și n-am nimic cu tine, sentimentele-s de vină
Caracterul și gândirea ta falsă mă deprimă..
Refren:
Te simți greșit în piese pe care le iubești
Perfecțiunea ta nu-i perfectă, vezi și tu că greșești
Tu ești de fapt nebună și te simți la ce îți spun
Apoi râzi de prostu’ ăla, uite-l frate ce nebun
x2.
Comportamentul, gesturile sunt ce nu înțeleg,
Problemele minore agravează stările prin care trec,
Talentul tău poa’ să fie un defect perfect
Și-n c***i poa’ să fie profunzime, ceva inteligent,
Și dacă iubirea falsă e de fapt un fel de ură
Ea fiind atunci un fel de dependență pură
În lumea asta mică, sentimentele-s o glumă
Și majoritatea timpului, cine iubește îndură
Viața nu se rezumă doar la plăcere și trăire,
Disperare, lenevire, falsă modestie,
O să dai de clipe grele când o să lupți cu disperarea
Când dai de greu, invidie, apare și frustrarea
Încrederea e o sfială, adevărul e-o minciună
Valoarea unui lucru nu depinde doar de sumă,
Am ajuns la punctu-n care vreau destul mult timp de pace
Căci o vorbă aruncată, niciodată nu se întoarce..
Refren:
Te simți greșit în piese pe care le iubești
Perfecțiunea ta nu-i perfectă, vezi și tu că greșești
Tu ești de fapt nebună și te simți la ce îți spun
Apoi râzi de prostu’ ăla, uite-l frate ce nebun
x2.
Te simt greșit în piese pe care le iubești.
Tu ești de fapt nebună și te simți la ce îți spun
Te simt greșit în piese pe care le iubești.
Tu ești de fapt nebună și te simți la ce îți spun
Apoi râzi de prostu’ ăla, uite-l frate ce nebun.
Sensul versurilor
Piesa explorează paradoxul vieții și al sentimentelor umane, oscilând între speranță și deziluzie. Artistul reflectă asupra trecerii timpului, a relațiilor complicate și a luptei interioare cu propriile emoții și percepții.