Skunk Official – Ascensiune Între Noi

„Pe tine nu te interesează ce spun ceilalți despre tine?”
„Draga mea, important e ceea ce faci, nu ce se spune despre tine.
Nu mă simt vinovat cu nimic, așa că n-am de ce să răspund la aceste atacuri.”
O floare, niște vorbe să pot să salvez pământu’
ascensiune între noi, și mai crește sentimentu’
cum să fac, cum să plec, de aici până acolo
să pot să te ating, nu doar să-ți spun alo..
Vederea noastră e ca o ț***, vii, plătești și pleci
dar cum să o fac dacă-s numai oameni reci?
astept cu nerăbdare ziua în care în ochi o să te privesc
și să-ți spun cu-n gând curat, cât de mult te iubesc..
Ei nu vor să mă-nțeleagă să mă creadă cât de mult,
vreau să te văd, să fiu numai eu și tu,
cred că dragostea-i o joacă, de ce se joacă cu a mea?
când își vor da seama că doar tu ești fericirea?.
Să te îmbrățișez, să te sărut, să ne plimbăm foarte mult,
să fiu la nici un metru de tine, nu doar pe skype și facebook,
1110 kilometrii, rapid ca un maraton,
nu e foarte greu, între noi sta un bilet de avion..
Vreau.
Să fim în același parc, pe aceași bancă,
la cer să ne uităm și să-ți mai spun încă o dată
să te strâng tare la piept și să te privesc adânc,
să fii tu doar a mea și să nu te văd plângând..
Noi suntem ca în Hunger Games și supraviețuim,
n-o să se-ntample îți promit, n-o să ne despărțim,
n-o să mai fie totul atât de teribil,
noi doi o să facem imposibilul posibil..
Trece azi, trece mâine, ziua trece tic-tac,
dar parcă nu mai am răbdare și îmi vine să atac,
dacă ziua aia specială n-o s-ajungă,
sufletul meu o să se aprindă, o să ardă și-o să se stingă..
Dar într-o zi o să zic stop, n-o să-i mai las să-și bată joc,
vieții mele să-i dea foc, n-o să-i mai las nu mai vreau deloc,
atâta lege și putere, nici o opinie, punct de vedere,
doar să merg înapoi la ea, atâta aș cere..
Relația noastră-i ca un film de dramă, comedie și acțiune,
noi suntem actorii principali am câștiga și premiul nobel
numai că juriul ne sta în cale și vrea un duel
dar că au arme mai bune și ne-au lovit la cerebel.
Știi tu e ca un roman cu introducere niște capitole și un sfârșit
dar parcă nu vreau acel sfârșit, chiar nu am greșit,
dar eu sunt autorul și cartea-i semnată de mine,
și o s-o vând în mii de exemplare numai pentru tine.
Să fiu îmbrăcat c-o geacă groasă și cu un fular la gât,
vântul să ne bată-n față, pe bancă vorbind mult
să ți-o ofer pe a mea ca să-ți fie măcar ție bine,
ca oricum mie mereu mi-a fost rău, nu mai contez în fine.
Prin zăpadă să ne plimbăm, să ne iubim
prin neaua moale să ne jucăm de copilărie să ne-amintim
să mă exprim foarte bine și să fiu cât mai nostim,
apoi împreună, de lume să fugim..
„Eu sunt mulțumită să știu că pot să fac ceva util aici.”
„Te înțeleg. E foarte greu fără tine..”