Strofa 1:
Nu e infracțiune, am crezut că-mi era meseria
Da’ când eram eu mic toți trăgeau h*****a și-și furau pălăria
Legea încălcată cum ieșeam din casă
N-aveam carnete dar alergam mașina pe stradă
Nu erau bani dar visam o pradă bogată
D-aia mereu m-am simțit ca lupul din haită
Urlu la ziua de mâine, orice-aș face tot vine
S-aducă ce aduce, să ducă ce duce
Dimineața te scoli din pat și te-ncingi cu o cruce
Asta e tot ce avem plus păcatul ce-l duce
Restul e desigur azi e al tău și mâine uite-l cum fuge, uite-l cum fuge
D-aia scriu povești despre o lume uitată
O mare uriașă ce odată era iubirea noastră curată
Spune-mi o șoaptă, o notă înaltă,
Spune-mi că ai încredere în mine și mă ridici încă o dată
Ține-mă sus că o parte din mine e gata să cadă
Uite Tata Tudor e aproape gata s-o facă
Ai putea spune că e vorba de soartă
Dacă nu știi că poți să o schimbi ca pe o roată stricată
Ce viață ciudată, plăcerea e otravă
Durerea te scapă, inima clădește
Instinctul te sapă, mintea te ține lucid
Și tu privești atent la o groapă.
Refren (x2):
Lecție cu lecție, pas cu pas
Merg înainte fără compas
Simți puțină durere în glas?
Las’ că e bine, Sișu nu-i fals.
Poți mai mult de atât, dai pas cu pas, mergând gând cu gând
Poți mai mult de atât, dai pas cu pas, mergând gând cu gând
Poți mai mult de atât, dai pas cu pas, scriu gând cu gând
Poți mai mult de atât, scriu pas cu pas, mergând gând cu gând.
Strofa 2:
În zile însorite ne vin în minte
Persoane și locuri iubite
Când norii se adună stabilim obiective,
când vântul bate lăsăm să ne poarte direct către ținte
Se poate mai mult decât înainte
Dar trebuie și inimă nu-i vorba numai de minte
Că rațiunea mă îndeamnă să cred,
Dar sufletul spune că lumea mă minte
Când vorbim te simt dincolo de cuvinte
Limitele sunt depășite de emoții rapide
Lumea-i labilă, execută, lapidează orice formă de emoție subtilă
(D-aia pe vremuri lumea se vindea pe o bilă)
Dar lumea vrea interioare de piele în mașină, vilă, piscină
Și tot își schimbă părerea de zici că e climă
D-aia se abate furtuna zici că e crimă,
Noi facem pași eleganți zici că e scrimă,
Mergem pe sârmă mai scriem o rimă,
Mai dormim că e nevoie și de odihnă.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre depășirea obstacolelor vieții prin pași mici și perseverență. Artistul reflectă asupra dificultăților, dar și asupra importanței de a merge mai departe, de a învăța din experiențe și de a crede în potențialul propriu.