Sisu Tudor – Fără Puls

Poveștile se schimbă odată cu generațiile
Poporul se transformă, dar rămân motivațiile
De-asta ne sunt date situațiile
Căutăm schimbarea inovatoare, nu toate mutațiile.
Toate argumentele tale, ia-ți-le
Vorbe spuse la patima, iartă-le
Tată, iartă-ne, dar banii ăștia se fac cu cearcăne
Și dacă e o competiție, atunci încearcă-ne.
Da’ da-o cu milă
Și, dacă nu iese la antidoping, dă-mi o pastilă
Aș vrea să mă trezesc în lumină.
Până una alta, trăiam în cartiere porționând prafuri la bilă
Fără puls în piept, robot eficient, o mașină
Mai bagi câte o pilulă ca să simți puțină adrenalină
În rest, viața pare rutină.
Ai ales să nu asculți de inimă
Și acum tace, nu auzi nici măcar o șoaptă infimă.
Reconectează-mă iarăși la lume
Să le pot spune despre ce-am văzut în celule
Dă-mi puls și energie, noi suntem reali, aici nu-i fantezie
Pe străzi e vorba de șmecherie.
În saloane e vorba de diplomație
În casa spânzuratului să nu pomenești de frânghie
De-aia ești luat cu vreo mânărie
Și păcălit mereu cu cine știe ce porcărie.
Mai bine sentimente deranjate și atenția vie
Decât anesteziat, admirând vreo colivie.
Habar n-ai câtă motivație e în sărăcie
Cum salivează întreaga suburbie
Când ai topping pe felie sau conduci vreo jucărie
Începi să porți ceasuri ca pe bijuterie.
Trezești invidii și ce crezi
Te trezești imediat și tu la pușcărie.
Și acum zilele se înșiruie monoton
Mai prinzi câte o ieșire și-o combinație prin planton
Câte un șifon ce te lasă fără telefon
Încă un raport și ajungi la Giurgiu pe plafon.
Îți trebuie răbdare, ești pus la încercare
Visele îți sunt limitate de bare
Fumezi țigare de la țigare cât timp ești în amânare
Câte o cafea, nici nu-ți mai trebuie mâncare.
O sută de planuri, o mie de vise
Ușile sunt toate închise
Și nu-i iarbă fiarelor, ești la mâna lor
Izolat în pavilion, măsori timpul ca un metronom.
Sacadat, îți trebuie ritm de băiat
Eu îl pun în strofe, că cică aș fi talentat
Mai ții minte, în Balena, când ne-am eliberat
Ți-am spus că sunt pregătit să le dăm ce au așteptat.
Mulți n-au răbdare, da’ planurile sunt în mișcare
Mergem înainte chiar și dacă doare
Vrem căldură, că venim de la răcoare
Poți să ai stil, în tabloul meu n-ai culoare.
Te auzi doar pentru că nu mă agit prea tare
Fac muzică de plăcere, dar ține de foame
Alimentat de străzi, citate din opere literare
Nu suntem proști, doar panarame.
Nu stăm în genunchi decât dacă în față sunt icoane
În rest, în viață-i ca la vânătoare
Sunt dispus să greșesc și să-mi cer iertare
Că am nevoie de un impuls, n-am puls, merit o încercare