Strofa I:
Sunt multe flori care cresc peste tot în lume,
unele sunt bune, te fac să spui glume,
unele te teleportează-n altă lume,
altele te doboară, te fac să spui nume,
unii le numesc florile răului,
alţii flori ilegale, eu florile hăului,
la marginea minţii, în abisul conştiinţei
şi le culegi în căutarea fiinţei, privesc
cum tu devii cea mai frumoasă floare,
şi te culeg gentil într-o zi cu soare,
petrec cu tine zile şi nopţi ameţitoare,
ca un copil, hipnotizat de culoare,
alb inocent, roşu pasional,
şi-un gram de verde, extraordinar,
e un pastel de pastile-n mine, care
convieţuiesc şi mă îndeamnă doar la bine,
mă trezesc într-un câmp de iasomie,
când mi-e somn mie, atunci fie, o să
petrec cu tine aproape o veşnicie,
cea mai frumoasă floare rămâi pentru mine.
Refren:
Din toate florile din lume doar pe tine te-am ales,
fiindcă am simţit, nu eşti pe interes..
Acum eşti geloasă rău, nu ştiu cum să fac
să te scot din capul meu.. (BISS).
Strofa II:
Sunt coşmarul jucătorilor de biliar, fiindcă
bag toate bilele şi le dau mat.
Sunt coşmarul matematicienilor nebuni, fiindcă
trag linii, de luni până luni.
Sunt coşmarul şoferilor în trafic, fiindcă
sunt pe verde toată ziua, practic
nu practic nici un sport, da-n caz de control,
în sânge îmi ies pastile şi Haldol.
Sunt un pasionat de artă, ca şi Tomiţa
pictez natura moartă şi autoportrete
a unei minţi demente care luptă
pentru un spaţiu verde, care crede,
dar bagă stimulente, pentru a zbura cu
îngerii îmbrăcaţi în fete, şi la
petreceri cu fete de diferite genuri,
cea mai frumoasă floare-i de mai
multe feluri…
Refren:
Din toate florile din lume doar pe tine te-am ales,
fiindcă am simţit, nu eşti pe interes..
Acum eşti geloasă rău, nu ştiu cum să fac
să te scot din capul meu.. (BISS)
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație complexă, posibil toxică, metaforizată prin imaginea florilor. Protagonistul alege o persoană specială, dar se confruntă cu gelozie și dependență, amestecând realitatea cu halucinații.