Timpul trece și toate la timpul lor,
Copiii ajung și ei să aibă copiii lor.
La 20 mă gândeam prea puțin la viitor,
Și prea mult la ce târfe să bag în dormitor.
Poate așa o să rămână până o să mor,
E urât la belea să nu vină nimeni la vorbitor!
Ai fost fratele meu de băutură, îți amintești,
Cluburi, panarame, acum povești.
Acum împingi căruțul, fata ta în el,
Soția te așteaptă cu mâncarea, e altfel.
În cartier băieții te cheamă la combinații,
Râzi când îți aduci aminte ce le-am făcut la alții.
Unii spun că te-ai înmuiat,
Eu știu că ai căminul fericit la care ai visat.
Acum pustii vin din spate, nu te cunosc,
Vorbesc prost ca noi odată, știi cum a fost.
Știu când voi fi pe drumul meu,
Amintirile rămân mereu.
Știu, așa se va întâmpla,
Când voi avea familia mea.
Când voi fi pe drumul meu,
Amintirile rămân mereu.
Știu, așa se va întâmpla,
Când voi avea familia mea.
Dacă ar fi să o luăm după noi,
Niciodată nu e timpul să ai un copil sau doi.
Azi n-ai bani, mâine vrei să fii avansat,
Asta înseamnă că nici noi nu am fi existat.
Prioritățile s-au schimbat la 180 grade,
Brigada e aici, dar tu ești departe.
Te invidiez un pic, recunosc,
Însă stilul meu de viață parcă îmi dă un rost.
Fiecare lucru își are vremea potrivită,
Și fiecare vârstă își are nebunia ei de o clipă.
Încă mai am probleme atunci când mă exprim,
Greu când nu reușim să spunem ce simțim.
Noi nu o să fim asemenea căminelor din care venim,
O să trăim frumos așa cum știm.
Fără venin, ură și probleme acasă,
Noi avem ce alții doar visează.
Știu când voi fi pe drumul meu,
Amintirile rămân mereu.
Știu, așa se va întâmpla,
Când voi avea familia mea.
Când voi fi pe drumul meu,
Amintirile rămân mereu.
Știu, așa se va întâmpla,
Când voi avea familia mea.
Vreau să râd cu tine, vreau să plâng cu tine,
Vreau să trăiesc, jur, vreau să mor cu tine!
Vreau să avem copii, vreau să avem o viață,
Vreau să termin o etapă, alta e în față.
Nu contează alții, doar ce simte inima,
Or să râdă, dar vor gândi la fel la vârsta mea.
Casa e goală, așteaptă râset de copii,
Abia aștept să mă trezească în miezul nopții!
Abia aștept în biserică să stăm,
Să-ți fac rochia de mireasă, nunta care o visam.
Să ne plimbăm, Cannes și Saint-Tropez,
Știu, asta vrei să fie luna ta de miere!
Dacă nu acum cu tine, atunci niciodată,
Nu am cuvinte pentru nici o altă fată.
Oana, știi că așa e scris,
Asta e căminul fericit care l-am văzut în vis!!!
Știu când voi fi pe drumul meu,
Amintirile rămân mereu.
Știu, așa se va întâmpla,
Când voi avea familia mea.
Când voi fi pe drumul meu,
Amintirile rămân mereu.
Știu, așa se va întâmpla,
Când voi avea familia mea.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a schimbărilor de priorități odată cu maturizarea. Vorbește despre dorința de a întemeia o familie și de a avea un cămin fericit, comparând cu trecutul petrecut în petreceri și relații superficiale. Totodată, exprimă speranța unui viitor frumos alături de persoana iubită.