Da ce p**a mea ne arătați pe la televizor:
Crime, jafuri, violuri, omor, e ca un film de groază, te sperie!
Când vezi că pe politicieni îi perie,
Nimic nu-ți pretinzi, să-ți faci, să trăiești,
Poți să-ți iei o casă, copilul să-l hrănești,
Aceleași fețe grase care zâmbesc frumos,
Sistemul ăsta e făcut să fie periculos,
Legile sunt făcute să te scalpească,
Să te pună să muncești până mușchii o să-ți obosească.
Ce c***t, toată lumea știe, toți vorbesc,
Aș vrea să schimb ceva, de asta nu mă opresc,
Pentru vagabonzii mei care dau pe la colț,
Aș face altceva dacă guvernul n-ar fi hoț,
Pentru familia mea care încă nu o am,
Oare contează modul în care faci bani?
Refren x2:
Vreau să am cuțitul și furculița,
Nu să înmoi pâinea în sosul lor,
E destul, frate, gară cu suferință,
Că destul am stat noi la gura lor.
Azi pun punct, ce p**a mea, uită-te la viața ta, uită-te la viața mea,
Că lumea a ajuns, sunt s****z pe Marte și noi trăim ca în 1907.
Băieți de cartier o să treacă la fapte,
Ce dacă avem trening în loc de costume, frate?
Vrei parte? Că până la final politicienii au vrăjeală mai frumoasă ca în Salajan.
Ce-ar face Domnul PN cu contract de amanet și fără bani în portofel,
Că trebuie să și mănânci, să f**i ceva, să te mai și distrezi în p**a mea.
De ce nu e și mama senator sau deputat,
De ce nu e și tata ministru sau avocat?
Aș trăi în lux, să fac ce-mi trece prin cap,
Conștient că orice aș face, o să scap.
Refren x2:
Vreau să am cuțitul și furculița,
Nu să înmoi pâinea în sosul lor,
E destul, frate, gară cu suferință,
Că destul am stat noi la gura lor.
Suntem în gardă, Alba, sectoru’ 3,
Până la capăt, la pace și bătai,
Vrei, nu vrei, trebuie să intri în joc,
Doar dacă dai în coate îți faci loc,
Nu vezi, în p**a mea, fiecare-i pentru el,
Doar gară cu restul dacă ai bani în portofel,
În ’89 ți se dădea un Kalașnikov pe stradă,
Să tragi în teroriști care te atacă,
Acum teroriștii o ard la cravată,
Am un plan: hai să o mai facem încă o dată!
Poate voi fi închis pentru ce spun acum,
Poate o să-mi interzică ultimul album!
Pac! Ultimul cartuș! Pac! Iese fum!
Gloanțele sunt versurile pe care le spun,
Domnule Președinte, faceți ceva pentru noi,
Prea mulți ca mine au murit pentru voi.
Refren x2:
Vreau să am cuțitul și furculița,
Nu să înmoi pâinea în sosul lor,
E destul, frate, gară cu suferință,
Că destul am stat noi la gura lor.
Pac!
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de inegalitățile sociale și corupția din România. Artistul descrie o realitate dură, în care oamenii de rând se luptă pentru supraviețuire, în timp ce politicienii prosperă. El își exprimă dorința de a schimba sistemul și de a lupta pentru un viitor mai bun.