Lumea e la fel cum a fost odată aici în stradă
Pustii ar da bricege pentru fiecare palmă luată
E toleranță zero
E goana după hero
E goana după bani, nimeni nu o arde-n lei – yo
Toți vor lumini de reflectoare în față
De alea de scenă nu de camera în instanță
Toți vor să fie varză
Și în Băneasa au casă
Pizde cu pielea ca mătasea chinezească.
E greu de atins un asemenea de nivel
Dar este visul care te ține-n goană ca într-un carusel
N-am promisiuni de oferit, o realitate
Nu mint precum politicienii când se pregătesc de anticipate
De astea majoritatea își rezumă viața doar la ziua care vine
Poate e bine, poate nu-i bine
Însă mâine sigur îi vine, e lângă tine
Zii, e certitudine nu-i nici o misiune.
Sunt mulți, mulți, mulți
Care vorbesc multe prostii, și tu
Frate îi asculți,
Eu zic așa, aprinde-o din nou
Și vezi cum faci să-i faci și-un show
Ce bine e. ganja, e tequila
E rulezi, zilele, e nopțile
Să ardă pipele, zdrențele, Stop!
Am suficientă ambiție ca să vă îngrop pe toți!
Nu știu rime de bine
Cunosc băieți ca mine
În minte au lucruri fine
Și venin în vene
Se-nfing adânc în tine
Curge sânge din vine
Lame ascuțite îți crestează rime în piele.
Fiindcă setea lor nu se alină într-un bar
Doar când aud scrâșnet de maxilar pe trotuar
Onorată Instanță e un mod de viață
În lumea ta de gheață, căutăm speranța.
Fiindcă viața e cum ți-o faci tu singur
Ești bun sau rău, restul e nesigur
Și nu fi sigur că răul îl recunoști întotdeauna
E chiar frumos atunci când îți întinde mâna.
Păstrează echilibrul, stradă, familie
Simți că e nasol, trebuie să tragi linie
Dispari din peisaj, te bagi la adăpost
Sunt mulți rechini care abia așteaptă să o arzi prost.
Sunt mulți, mulți, mulți
Care vorbesc multe prostii, și tu
Frate îi asculți,
Eu zic așa, aprinde-o din nou
Și vezi cum faci să-i faci și-un show
Ce bine e. ganja, e tequila
E rulezi, zilele, e nopțile
Să ardă pipele, zdrențele, Stop!
Am suficientă ambiție ca să vă îngrop pe toți!
Nu interacționez cu toți parveniții care vorbesc
Despre dizgrația vremurilor în care trăiesc
Mă deviez dintr-o generație de delicvenți
Care a ajuns să își calculeze libertatea în cenți?
Cine-i de vină că a ajuns să consume în exces?
Cine-i de vină că e singurul mod să se viseze într-un mertz.
Și involuntar stabilesc prețul la care se vând
Și ajung decât în lumina girofarului și atât
Poate e urât ce scuip sau poate defapt e durere
Sau poate defapt a rămas doar dorința de apreciere
Că totul parcă îți cere decât să te bagi prima dată
Și parcă într-o secundă s-a resuscitat viața de stradă.
Căci dacă ești băiat de bani gata și ești complexat
De faptul că o să fii final și o să ai nevoie de un sfat
Nu pot decât să îți spun că eu unul sunt chitit pe banii tăi
Și zdreanța te joacă cu gândul la mine sau la alți băieți răi.
Sunt mulți, mulți, mulți
Care vorbesc multe prostii, și tu
Frate îi asculți,
Eu zic așa, aprinde-o din nou
Și vezi cum faci să-i faci și-un show
Ce bine e. ganja, e tequila
E rulezi, zilele, e nopțile
Să ardă pipele, zdrențele, Stop!
Am suficientă ambiție ca să vă îngrop pe toți!
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a străzii și a generației actuale, marcată de goana după bani și statut. Exprimă ambiția de a depăși obstacolele și de a-i învinge pe cei care vorbesc fără substanță, dar și o critică a superficialității și a consumului excesiv.