Sişu Tudor:
Branduri, reclame, haine care cad bine pe dame
Mașini de milioane, bancnote
Unii strâmbă din nas, cică-s murdare
Da’ le-ndeasă cu ambele mâini în buzunare
Ca să cumpere cu ele avioane, vapoare
Să lenevească în șezlonguri la mare
Să nu mai simtă că-i doare
Rana.. pun peste ea praf, da’ nu sare
Doar domnișoara sare din haine
Mă-ntreb care-i prețul plătit, oare?
Cineva, undeva, trebe’ să plătească
Nu apar Rolexuri la mână prin minune cerească
Domnul lucrează discret, asta-i treabă lumească
Și „Cine plătește prețul?” rămâne o întrebare firească
Cine zâmbește? Cine plânge? Cine roșește?
Cine înroșește asfaltu’ plătind pentru altu’
Chiar dacă viața pare că-i teatru
Prețul plătit e real și durerea te scoate din cadru.
Refren Phunk B:
Am înțeles recent de ce și cui se plâng banii
Mă ia valu’, cheltui mult, n-o s-ajung falit
Îs bagabont mami, seara prind aripi
„Care-i prețul?” mă întreabă mereu golanii.
Stres:
Doamne! Tu ai fost acolo, și mă știi
Cunoști prea bine ce se-ascunde în spatele măștii
Care zâmbește găștii de golani, să nu le arate
Că e mort pe jumătate și-are sufletu’ fâșii..
Nu sunt cum voiam să fiu, deși
Mă bucur c-am învățat câte-o lecție, mereu când am greșit
În felu’ ăsta poate, la un moment dat, voi reuși
Să fac doar alegeri bune care mă vor defini
Până atunci, în prezent sunt ce sunt, și voi primi
Cu siguranță o răsplată pentru tot ce am trăit
Ăsta cred că e prețul pe care l-am plătit
Ca s-apreciez mai mult când o să-mi vină înzecit
De la tot ce-am cheltuit la ce-am simțit
Mereu am știut că va fi greu să pot să-mi văd visu’ împlinit
Tată, îmi place viața, da’ n-o pune încă pe repeat
Până când nu trăiesc momentu’ pentru care am venit
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea prețului pe care oamenii îl plătesc pentru succes, bogăție și aparențe. Versurile abordează sacrificiile, compromisurile și realitățile dure ascunse în spatele fațadelor, punând întrebări despre valoarea adevărată a vieții și despre alegerile pe care le facem.