Strofa 1 (Sisu):
Cunosc panacotari, băieți de cartier,
Cu pumn de fier.
Unii sunt acolo, alții la un alt nivel.
Mulți zic orașul lor, eu spun orașul nostru,
E București, orașul ăsta, numai fa pe prostu.
Pe străzi zboară mașini tunate-n fiecare noapte,
De pe fiecare stradă poți să cumperi moarte.
Și curve bete-n discoteci pe mese,
D-aia străinii spun c-avem cele mai frumoase fete.
Banii curg pe străzi din țări îndepărtate,
Că sunt bucureșteni din Australia până-n State.
Avem accent de București, îl recunoști ușor,
Că noi vorbim de parcă ne-am certa să mor!
Când spui: „Ce m********i faci, pe unde ești?”
Înseamnă că vorbești cu un prieten care îl iubești.
D-aia nu mereu când înjurăm înseamnă că e rost de ceartă,
Așa ceva pe străzile din București se-nvață.
Mulți de pe stradă-ar fi campioni în ring,
Că-s mulți pe care nici campionii oficiali nu îi ating.
E noul mod de viață pe care-l vezi în stradă,
În București băieții aleargă numai în brigadă!
Refren (Cabron):
Alergând pe străzile din București (x2)
Nu ai cum să nu ajungi să îl iubești (x2)
București, București, nu-ți vine să pleci, sufletul să ți-l goleşti!
Strofa 2 (Sisu):
Întins pe harta țării, undeva în sud,
Când mă apropii de periferie îmi aud inima bătând.
E orașul pe care l-am văzut crescând,
E orașul care m-a văzut pe străzi alergând.
Gând la gând cu vagabonți asemenea mie,
Când vrei să faci mulți bani, din doar o mie.
Că tarfele sunt scumpe, drogurile-s scumpe,
Că viața e frumoasă când ai bancnote multe.
Zarurile se-nvârt, avem pierde-n orice cartier,
Dar ești același care-ai fost și ieri.
Că-n București dacă vrei poți să reușești,
Dacă greșești, imediat a doua șansă o să găsești.
Că-s multe oportunități, multe posibilități,
E orașu’ unde te cunosc și îi cunoști pe toți.
Refren (Cabron):
Alergând pe străzile din București (x2)
Nu ai cum să nu ajungi să îl iubești (x2)
București, București, nu-ți vine să pleci, sufletul să ți-l goleşti!
Strofa 3 (Giovanni):
Știi că pot să-ți zic de București până te plictisești,
Despre oamenii d-aici pe care poți să-i întâlnești.
Când ești pe străzi și vrei să golănești,
Nu prea contează cine ești, ai ce să privești.
Fetițe figurante, cu forme apetisante, bine lucrate,
Care te fac pentru-un moment să uiți de toate.
Ai combinat ceva și o s-o ai în pat la noapte,
Direct la fapte, așa îmi place orașu’ ăsta,
Îmi dă de toate, ia ce vrei că timpu’ nu se-ntoarce.
Nu tre’ să mergi la mare dacă vrei să te prăjești,
Poți s-o faci la fel de bine și aici în București.
Dup-o iarbă, o pastilă și o sticlă de whisky,
Te faci praf, și ajungi direct în Salajan.
Că-ți place și mai vrei și noi îți dăm mereu,
Și uite-așa pierzi frumusețe de BMW-eu.
Da, viața e frumoasă, nu tre să-ți pară rău,
Că ai ajuns aici, în orașul meu.
Așa cum e, nu ai cum să nu-l iubești, știi bine…
E… E… e! BUCUREȘTI!
Refren (Cabron):
Alergând pe străzile din București (x2)
Nu ai cum să nu ajungi să îl iubești (x2)
București, București, nu-ți vine să pleci, sufletul să ți-l goleşti!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus Bucureștiului, descriind viața de zi cu zi, prieteniile și atmosfera unică a orașului. Versurile evidențiază atât aspectele pozitive, cât și cele negative, dar transmit un sentiment puternic de apartenență și dragoste pentru oraș.